Antrenamente nu prea am facut. Acum vreo luna am iesit cu Cristi la o cursa care s-a vrut de vreo 35 km, dar s-a dovedit pana la urma sub 30 :) Bineinteles, abia am reusit sa ma tin dupa el (nu v-am spus ca si-a luat un 29-er, nu? dupa ce mi-a rupt schimbatorul :D pai numai din marimea rotilor castiga cativa cm la fiecare rotatie fata de mine, unde mai punem diferenta clasica intre masculin si feminin ;) Intre timp am mai alergat, si week-endul trecut am hotarat sa dezghet bicicleta intr-o plimbare prin Bucuresti. Plimbarea respectiva s-a dovedit pana la urma a fi un total de vreo 60 km ciclism (pe sosea cu MTB-ul), plus vreo 6 de alergare, plus vreo 40 de minute in bazin, unde printre altele am facut si vreo 250m legati (dupa care a trebuit sa fug ca aveam programare la coafor :D). Da, stiu, nebuna zi ;)
Si cu aceste antrenamente in picioare, m-am prezentat ieri dimineata la start. N-am facut o recunoastere a traseului, dar la cum stiu eu Baneasa, nu am simtit-o ca un pericol prea mare. Motiv pentru care chiar m-a uimit faptul ca organizatorii asteptau primii sositi in 2h30 - eu imi calculasem ca pana si noi vom termina sub acel timp :D
Dimineata, inainte de start. In primul rand mi-am luat un fel de mustruluiala de la un domn aflat intr-o masina, m-a intrebat de ce am parcat pe spatiu verde daca tot merg cu bicicleta. Oarecum m-a blocat, nu din cauza ca n-as fi avut nimic sa ii raspund, ci pentru ca aveam prea multe si nu mai reuseam sa le ordonez :D da, nu e frumos sa parchezi pe un spatiu verde, dar pur si simplu acolo stiam ca era loc (tot acolo am parcat si la Prima Evadare si la Skoda Velo Challenge, a devenit un fel de loc al meu de parcare la cometitiile de ciclism din Baneasa :D). Pe langa asta, mi se parea cam ciudat domnul lup moralist, care imi spunea mie toate astea stand intr-o masina, la relanti. A plecat satisfacut, cu o atitudine specifica "nu e nevoie sa raspundeti". Asta e, ce mai pot spune... promit sa mai pun un petic de iarba in plus pe undeva ca sa-mi compensez parcarea...
Am recuperat-o si pe Andreea, si impreuna si cu Andrei si colegul lui ne-am asezat in plutonul de start. Am incercat sa cautam un loc cam la 1/3 de linia de start - eu ma simteam cam asa de rapida, desi Andreea ma avertizase oarecum ca nu e sigura ca poate tine mai mult de 15 km/ora medie pe acea distanta. Putin m-a debusolat (eu voiam ceva mai mult), dar in fond si la urma urmei eram o echipa, si trebuia sa tinem cont una de alta. Am hotarat sa merg eu inainte, si daca o iau prea tare, mai incetinesc sa o astept, si tot asa...
Si s-a dat startul. Intrucat nu participasem la sesiunea de incalzire coordonata de organizatori, am hotarat ca prima tura sa nu o tragem prea tare, ca sa nu avem nici probleme fizice, si sa fim si sigure ca ducem cursa pana la capat intr-un mod rezonabil. Ne stabilisem ca strategie inainte sa nu ne oprim deloc, iar alimentarea/hidratarea sa le facem din mers, la o viteza ceva mai mica.
Ar fi fost bine sa facem niste ture de recunoastere impreuna. Asta, pentru ca n-aveam idee la ce viteza sa o "trag" pe Andreea :) am vazut totusi ca reuseste sa se tina dupa mine la un 17-18 km/ora, si am incercat sa merg cat mai constant la viteza respectiva asa incat sa nu o pierd :) bineinteles, eram intrecute in general de baieti, dar pana la jumatatea primei ture am ajuns si noi si am intrecut 2 echipe feminine.
La un moment dat, o fata m-a avertizat din spate ca vrea sa ma depaseasca pe stanga. M-am tras pe partea dreapta a cararii sa ii fac loc. Totusi, cand a ajuns langa mine, din diverse motive s-a intamplat ca ghidonul ei sa se suprapuna peste al meu, si sa zburam amandoua - ea spre stanga, eu spre dreapta. Am tras un tipat pe care probabil l-au auzit si baietii mei (care alergau de zor la cursa copiilor la MIB), dar am reusit sa ma mentin in sa, desi am iesit de pe traseu printre pomi. Domnisoara respectiva a cazut putin, dar s-a ridicat repede. Am inteles ca a spus in spate ca eu as fi tras de ghidon stanga - nope, am suficienta experienta sa nu fac asa ceva :) poate ca totusi poteca serpuia stanga acolo si eu as fi urmat poteca, dar in mod cert am stat pe partea dreapta a potecii. E o diferenta...
Pana la urma, pe ultimii km de pe traseu, am prins liber in fata, asa ca am marit putin viteza, cu strigate periodice de asigurare ca n-am pierdut-o pe Andreea in urma. Si am ajuns sa terminam prima tura, si sa facem intoarcerea pe traseu. Abia la punctul de alimentare (la km 12) am avut o revelatie - nu imi era sete, si de fapt nici nu prea transpirasem, si abia simteam ca m-as fi incalzit :D ce mai stiu sigur este ca la iesirea pe asfalt mi s-a spus ca aveam 44 minute, si atunci mi-a incoltit ideea unui negative split :D
Andreea a luat si un pahar cu apa, l-a baut din mers, si am bice spre tura a 2-a. De data asta fara inghesuiala, dar cum inca aveam in cap viteza de 15 km/ora pe care m-o daduse Andreea inainte de start, imi era teama sa dau bice prea tare inainte. Totusi, undeva pe la 1/3 din tura 2, Andreea mi-a strigat din spate ca pe poteca dreapta pot sa dau mai tare ca se poate tine dupa mine :) Nu va pot spune cum mi-a crescut inima cand am auzit-o, si am hotarat atunci sa imi iau cu adevarat in serios rolul de iepure :) n-am fortat totusi prea tare, ca nu stiam sigur cum poate duce Andreea distanta, si nu aveam de gand sa clacheze pe tura 3 :)
Traseul - sa fiu sincera nu mi s-a parut dificil deloc. La o adica, e facut pentru zona Corporate. M-a uimit prin potecile alese - la o inghesuiala de peste 500 de persoane pe traseu ma asteptam la poteci mai late :) ceea ce mi-a placut totusi foarte mult a fost "serpuiala" cararii alese - la celelalte concursuri parca au fost mai drepte si cu unghiuri de 90 de grade :)) eh, la atata serpuiala printre pomi m-am ales si cu oaresce febra musculara la spate :D
Dar sa revenim. Dupa cum ne-am inteles inca de la start, pe finalul turei 2 am incetinit pentru ca Andreea sa manance un baton energizant (eu nu simteam nevoia de ceva energizant), si la punctul de alimentare a mai baut un pahar de apa. Am baut si eu cateva guri din limonada pe care am pregatit-o de acasa, am plimbat-o toata cursa si pana la urma am baut-o dupa finish :) La iesirea pe asfalt la finalul turei 2, un baiat arbitru ne-a intrebat la ce tura suntem - i-am spus ca 2 (nu cu mult in urma ne ajunsesera din spate baietii castigatori), iar Andreea a intrebat daca mai sunt fete in fata - ni s-a spus ca nu :) totusi, la intoarcerea spre tura 3, am vazut spre sosire o echipa de fete din cele depasite de noi pe tura 1, deci... am hotarat ca avem un loc de pastrat, oricare ar fi fost el :) Motiv pentru care pe tura 3 am hotarat sa trag(em) la maxim, ca oricum nu mai conta pastrarea energiei :)
Si am mai crescut un pinion, iar pe portiunile drepte am trecut pe foaia mare :) Am constatat ca Andreea se tinea eroic dupa mine :D si asta mi-a dat curaj sa trag intreaga tura asa. Am incetinit de 2-3 ori cand simteam ca am luat-o prea mult inainte, dar deja eram mandra de cum se tinea dupa mine, dat fiind ca deja trecusem de 30 de km si reuseam sa mentinem o viteza semnificativ peste cea propusa la start ;)
Si pas cu pas si pedala cu pedala ne-am indreptate spre finish. Cu vreo 2 km inainte de finish am intalnit o echipa de fete despre care am banuit ca sunt cu o tura in urma noastra. Am trecut de ele, si am ajuns la linia de finish. Inainte de cursa ii propusesem Andreei sa trecem linia de finish tinandu-ne de mana, asa ca am lasat-o mai moale cu viteza si am intins mana spre ea cu gandul ca mi-o prinde. Am uitat de factorul oboseala - Andreea a zburat pur si simplu pe langa mine fara sa aiba vreo treaba cu mana mea :)) La iesirea pe asfalt, baiatul care ne intrebase inainte la ce tura eram ne-a spus ceva de genul - "un castig foarte frumos", iar la ultima curba am auzit un arbitru spunand "prima echipa de fete", asa ca, in acel moment, ne-a incoltit ideea ca poate chiar am terminat primele :))
A mai durat o vreme pana sa se afiseze rezultatele ... si primele eram! :) Echipa de fete pe care o vazusem in spatele nostru la finalul turei 2 a ajuns la mai putin de 2 minute dupa noi, deci bine am facut ca am tras tare pe ultima tura (scuze Andreea, dar vezi ca pana la urma ai reusit :D) Am obtinut un timp de 2:15 intre start si finish, ceea ce duce la aprox 45 minute/tura - poate n-a fost negative split, dar sigur a fost cel putin constant :) daca am rabdare intr-o zi sa calculez datele din Endomondo per tura, o sa aflu si asta (desi pe alocuri a pierdut din semnal si a mai pus "de la el", nu stiu pe ce principii) :D oricum, viteza medie e peste 16 km/ora, asta e sigur :D
A urmat o premiere foarte frumoasa, in special prin oamenii care au facut-o :) campioni in ciclism, dintre care cel mai important (pentru mine) - Eduard Novak :) categoric, faptul de a-mi pune el medalia dupa gat (nici n-ar fi contat ce scria pe ea) e cel mai frumos lucru care se putea intampla in viata mea de sportiv amator :) De asemenea, a mai fost si Razvan Juganaru - de fapt el s-a ocupat de intreaga parte tehnica a concursului.
La finalul premierii ni s-a luat si un interviu - dar nu stiu cine - organizatorii sau vreo televiziune, si am senzatia ca am dat niste raspunsuri atat de stupide (eu recunosc ca nu prea imi functioneaza creierul imediat dupa efort), incat ... multumesc pentru intentie, scuze daca v-am dat de lucru ca sa iasa un montaj cat de cat ... :D asta e, data viitoare intrebati-ma la inceput ca sa am timp sa si gandesc inainte sa raspund :))
Multumesc fotografilor, si deocamdata 4 poze - 2 de-ale mele si doua de la FreeRider.ro :
P.S. sa nu uitam, si Alex a avut o zi sportiva - a alergat (impreuna cu Cristi) 500m la Cursa Copiilor in cadrul Maratonului International Bucuresti:
Cam asta a fost. E probabil incununarea de succes a anului meu sportiv 2012, ca nu mai am planificat nimic important :)
Si un Later Edit, ca nu se poate sa nu ramana in istorie: cam de vreo jumatate de viata, de cand am inceput sa ma uit pe la cursele de Formula 1, unul din marile mele vise a fost sa urc pe un podium, sa primesc o sampanie, si sa "alcoolizez" cu ea pe toata lumea din jur. Sambata am avut aceasta ocazie - am urcat pe podium, am primit sampania, si ... n-am reusit sa o desfac. Si ca sa nu fiu penibila pana la capat, la un moment dat am renuntat sa mai incerc :) asta e, musai sa mai castig un concurs, ca (si) acest vis se vrea implinit ;)
Si later edit 2: pana la urma am aflat si care era treaba cu filmul - e pe site-ul organizatorilor :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu