marți, 31 mai 2011

Punguta cu 2... dileme :)

Seara la culcare, pe la noi se lasa cu o poveste; sau macar o bucata, daca adoarme inainte sa o termin :) Povestea din seara asta: Punguta cu 2 bani, una dintre favoritele lui Alex. Nu am povestea originala, ci o prescurtare, intr-o carte cu puzzle-uri.
Ajung la partea in care cocosul inghite vitele boierului, se face urias, apoi zboara la geamul boierului si isi cere averea inapoi :) Nelamurirea lui Alex:


Cum a mai putut cocosul sa zboare dupa ce a inghitit atatea vaci?

Mi-a adus aminte instant de problema mea din copilarie, relativa la aceeasi poveste, in acelasi punct: daca a inghitit toate vacile si s-a facut urias, cum a mai incaput in beciul cu bani? Apoi, dupa ce a mai inghitit si banii boierului, pe unde a avut loc sa iasa afara din beci? :)

Avand la randul meu aceleasi dileme, n-am fost in stare sa ii dau alt raspuns decat:

Cu aripile :)

Dar tot nelamurit l-am lasat... cum sunt si eu, de altfel :)

Ah, mai are o problema cu faptul ca mosul a batut cocosul (pentru mine bataia nu intra in principiile educatiei):

L-a batut numai in poveste, nu si de-adevaratelea, asa-i?

Ca sa nu mai spun de finalul "fericit", in care baba omoara gaina in bataie. Tot doar in poveste, nu si "de-adevaratelea"...

Mai are cineva astfel de dileme din povestile copilariei? :)

duminică, 29 mai 2011

Raport de cursa - Crosul Padurii 2011

Azi m-am prezentat la Crosul Padurii. Cu o febra musculara zdravana la spate si in zona umerilor, de la tinut bicicleta pe coborari ieri :) Am constatat ca majoritatea colegilor de club erau inscrisi la tura lunga, asa ca m-am plasat cam singuratica putin in spatele baietilor, in a doua linie a fetelor :) eram hotarata sa trag putin mai tare, avand in vedere ca era vorba doar de 3 km. Pana la urma, chiar inainte de start, ne-au anuntat ca de fapt erau 3.5.

S-a dat startul. Inca din primii 500 metri am reusit sa depasesc niste fete. Stiam ca nu sunt multe in fata mea, si tineam cu tot dinadinsul sa ies in primele 20 (desi habar nu aveam nici cate or fi fost inscrise). Am mers cu un ritm destul de bun pana la km 2.5, imi luam pe rand ca reper prima fata din fata mea si ma straduiam sa o depasesc :) Erau si concurenti care se opreau, dar tot baieti :)

La un moment dat am vazut in fata o fata oprindu-se. M-am hotarat sa o depasesc, dar cum m-a simtit in spatele ei, a sprintat... apoi s-a oprit. Si etc, ne-am tachinat una pe alta pe ultimul km. Eu ma straduiam sa merg cat mai constant, chiar sa accelerez putin. Am simtit din plin bicicleala de cu o zi inainte, si mancatul prost in dimineata cursei :D asa ca a trebuit sa muncesc destul de mult psihologic, sa ma conving sa nu ma opresc eu :)

Pe ultimii vreo 300 metri, domnisoara a sprintat din nou, si mi-am zis ca gata, o las sa mearga :) cedasem batalia... iar pe ultima linie dreapta, o alta domnisoara, aflata in spatele meu, a incercat sa ma depaseasca. De data asta nu m-am mai lasat (mi-au venit in minte vorbele lui Gabi Solomon de la Roma, "...ceapa mamii ma'sii, ca n-am venit la plimbare aici" :D), am accelerat, si pe masura ce ma straduiam sa ma departez mai mult de ea am constatat ca mai aveam resurse, chiar multe :) asa incat am continuat sprintul puternic pana la finish, si pe ultimii metri am mai depasit 2 concurente :)

Final: locul 9 feminin, nu stiu din cate inscrise. E prima mea clasare in top 10 la un concurs cu mai mult de 10 fete inscrise :)) (de fapt cred ca au fost peste 30 :)

Dupa cursa am urcat in metrou si am tras o plimbare luuuunga prin piata Obor, in cautarea unor borcane de 5 litri pentru socata :D si-am gasiiiit, asa ca ia ghiciti cu ce o sa ma hidratez eu in 2-3 zile... :)

Raport de cursa - TeamXpert Spring BikeFest 2011

Am aflat de concurs imediat dupa Prima Evadare. Cum evadarea o ratasem pe la jumatate, simteam nevoia sa imi iau revansa, astfel ca m-am inscris fara sa stau prea mult pe ganduri :) Asta desi inca nu reusisem sa imi reglez bicicleta (avea probleme la schimbatul vitezelor) si nu aveam nici ciclometru (caruia ii rupsesem cablul in timp ce curatam noroaie).

Si asa m-am prezentat dimineata la start, si multumita indicatiilor de pe site pe care le-am retinut corect, nici nu m-am ratacit :)
Primul lucru de care mi-a parut rau a fost faptul ca n-am mancat nimic dimineata inainte sa plec. De fapt dimineata eram stresata ca nu gaseam o anume cheie si nu eram convinsa ca imi intra bicicleta in masina fara sa mesteresc nimic pe la ea. Cum tot n-am gasit cheia si se facea tarziu, am reusit sa o "strecor" si sa inchid si portbagajul :) Am mancat inaitne de start batonul Isostar primit la inscriere, si inca 2 similare cumparate de la standul Isostar. Si m-am gandit ca pe parcurs ma voi baza pe cele 2 geluri pe care le aveam cu mine...

Buuun. S-a dat startul cam sec, ne-a luat cam jumatate de minut sa ajungem pana la poarta de start... eu m-am pozitionat de la inceput mai in spate, nu aveam asteptari foarte mari de la cursa :) Am mers ok pe drumul satesc pana la intrarea in padure, unde traseul s-a ingustat. M-am chinuit putin sa depasesc cateva persoane, am avut in fata si o concurenta care nu s-a lasat nicicum depasita... m-a chinuit rau, as fi mers putin mai repede decat ea, dar nu ma lasa nicium sa trec. Pana la urma am prins o bucata "dubla" si am reusit sa trec in fata ei :) din acel moment a si ramas mult in urma...

Primele urcari au mers ok, le-am pedalat. La un moment dat am ajuns la o bucata de urcare extrem de inclinata in lateral, unde am hotarat ca e mai sigur sa cobor de pe bicicleta :) am stat maxim 15 secunde, ca in primele 5 m-am trezit cu o gloata intreaga de tantari sanatosi, de padure, insetati, infometati... am simtit brusc intepaturi pe picioare, prin pantaloni, i-am alungat repede de pe mine si am sarit inapoi in sa. Si pe cand pedalam voios prin padure, mi-a trecut prin cap sloganul "Fie panta cat de grea / Eu nu mai cobor din sa" :D Si nici n-am mai coborat :)

Am trecut de punctul de alimentare, am ajuns la celebra intersectie "cu un Jeep", si am luat-o in forta inainte. Din pacate, imediat dupa intersectie drumul facea putin dreapta, pe coborare destul de buna, si cum nu vedeam suficient in fata, mi-a alunecat bicicleta intr-o urma foarte adanca de roata. Moment in care mi-a sarit si lantul pe foaia mica si nici ca l-am mai putut misca de acolo :( asa ca tot restul cursei l-am facut cu foaia mica. Am simtit asta din plin pe camp, unde simteam ca pedalez in gol, si imi venea sa plang in pumni pentru ca inaintam asa incet si m-au ajuns concurentii pe care ii depasisem eu cu atata sudoare (atragatoare de tantari) prin padure...

Prima problema intalnita pe traseu: la intrarea intr-o zona de case, era o sageata spre dreapta, care m-a scos exact la sosea (ceva drum national). Si nu doar pe mine, ci pe inca o domnisoara... am ajuns amandoua la concluzia ca totusi drumul nu e bun si ne-am intors. Am anuntat la primul CP de sageata aiurea, ni s-a spus ca probabil s-a miscat si ca merg sa o aranjeze, dar nici cand am terminat urcarea prin sat inca nu se miscase nici unul dintre ei in acest sens...

La un moment dat, pe camp, mi-au pus localnicii un cal de-a curmezisul drumului :) l-au lasat pe baiatul din fata sa treaca, dar nu s-au mai uitat ca vin si eu. Si cand m-am apropiat si au auzit franele, desi eu ma orientasem deja spre coada calului in speranta ca il misca mai repede inainte, ei s-au panicat si ... s-au oprit. Am reusit sa opresc si eu brusc fara sa gadil animalul, si am taiat-o repede din loc cu teama ca ma gadila si el cu o copita :D

Apoi treaba a mers cat de struna s-a putut: eu depaseam pe urcari (stiti cum merg urcarile pe foaia mica? :D), iar ceilalti ma depaseau pe plat (dar stiti si cum merge pe plat pe foaia mica :)) ). Ah, am uitat sa mentionez, coborarea lunga dinainte de intrarea in padure - mi-a placuuuuuut, am facut-o fara teama, am depasit 2 concurenti pe ea :) De-aia mai vreau :D

A urmat revenirea in padure la punctul de alimentare, de unde stiam ca mai sunt 10 km. M-am uitat la ceas, aveam 2h18 de la start. Am pornit. Eh, nu stiu cum am facut, dar cert e ca m-am oprit la vreo 4 X-uri (deci luasem drumul gresit) iar la un moment dat m-am intalnit cu inca 2 concurenti intr-un fel de intersectie, ca nu mai stiam pe unde sa o luam, ca toate caile erau blocate intr-un fel sau altul - ori cu X, ori cu banda. In final am ales drumul cu banda, iar dupa ce am constatat ca era cel corect, domnul din spatele meu a si rupt banda care bloca drumul. Vreo 100 m mai incolo, am intalnit niste adolescenti, probabil localnici, care se pregateau sa mai "mestereasca" ceva pe la marcaje. Urat.

Am ajuns la finis absolut terminata, si mai ales stresata ca nu ma voi incadra in timpul-limita de 3h30, in - timp oficial de pe site - 3h27. Locul 16 fete, din 21 (din care 3 au fost overtime). Nu e rau luand in considerare experienta mea in trasee MTB, dar cam dezamagitor pentru ca stiam ca ar fi putut fi mai bine.

La finish - nici un punct de alimentare, nici un fel de atmosfera, nici un fel de anunt ca X a ajuns la finish. Am stat confuza in fata portii cam un minut in care nu m-a bagat nimeni in seama (nici macar un "da-te mai incolo"), dupa care m-am dus la masa oficiala sa le spun de marcajele mutate. Au ridicat din umeri, pur si simplu. Apoi am intrebat daca chiar am terminat, m-au intrebat daca am trecut de poarta si au ridicat din nou din umeri :) Grr.

Mi-am cumparat niste apa, si am pornit spre casa, impreuna cu Iuliana (felicitaaaari pentru locul 8 si pentru timpul bun :). Am reusit sa ingramadim chiar 2 biciclete in portbagajul meu, am mancat cate un sandvici la o benzinarie, ne-am ratacit putin prin Bucuresti, si apoi am ajuns acasa :)

Si cam asa a fost prima parte a primului meu duatlon de week-end incheiat cu bine :)

P.S. am pe putin 20 de urme de intepaturi de tantari pe picioare :D nu mai opresc niciodata prin paduri :))

P.P.S. ordinea evenimentelor mentionate de mine ar putea fi alta, pot sa bag mana in foc ca nici memoria nu functioneaza cum trebuie fara glicogen :))

:)

Ma conversam cu Alex in masina, pe tema cutiilor de plastic din bucatarie, din care imi tot cere cate una, neaparat cu capac, pentru a se juca la nisip:
A: ...si imi dai toate cutiile din bucatarie!
Eu: Ce sa faci cu ele?
A: Pai sa ma joc la nisip.
Eu: Si daca imi trebuie si mie in bucatarie?
A: Iti cumperi.
Eu: Si daca nu mai gasesc la magazin?
A: Atunci... stai fara! :)

joi, 26 mai 2011

Sportive

Aseara Alex a cerut rolele. E pentru prima data, de cand i le-am cumparat (acum un an si ceva).
A incercat genunchierele - nu i-au placut; cotierele - nici atat; palmarele - le-a tinut totusi vreo 3 minute :)
Casca - ar tine-o pe cap daca n-ar trebui legata sub barbie, asta nu-i place...

Asa ca am iesit fara protectii, pe straduta asfaltata de langa casa. Am stat vreo 10 minute, in care a reusit pana la urma sa tina picioarele paralele, sa nu i se duca in toate partile in timp ce il trageam pe strada :) A zis ca mai vrea, deci e de bine :)


Apoi, am iesit si eu la cateva sprinturi cu bicicleta. Am reusit si sa prind viteze ametitoare (pentru mine), nu stiu exact cat, ca ciclometrul mi-e la reparat (mi s-a rupt cablul la Prima Evadare). Dar am lovit multe insecte si am si inghitit cativa tantari, deci am incredere ca m-am miscat bine :))

Periculos :)

Azi, in drum spre gradi, nimerim la un moment dat la semafor langa un BMW X5. Alex se uita admirativ:
A: Waaa, ce masina maaaare, si frumoaaaasaaaa...
Eu: Da, vrei sa cumparam si noi una? [dupa care imi pica brusc fisa ca mai bine nu intrebam, ca eu oricum nu dau atatia bani pe o masina; si rectific:] De fapt, cred ca e prea mare, e grea, nu prea i-am gasi loc sa o parcam, ar trebui sa ii facem un garaj mai mare...
A: Da, ai dreptate, e prea mare... e chiar periculoasa...

Joaca de-a pisica...

Alex si tati, in masina, in spate, se joaca. Tati trebuie sa fie pisica:
T: Sunt Peles! Grrr [si intinde o "gheruta" spre Alex]
A: Nu e bine, Peles nu ma zgarie, Aramis ma zgarie!
T: Atunci, sunt Aramis! Grr [si intinde repede o "gheruta" de 2 ori spre Alex]
A: Tot nu e bine, Aramis ma zgarie o singura data...

Pai tati, daca n-ai invatat cum fac pisicile, iti explica Alex...

Marimea potrivita...

Azi dimineata am lasat masina "la locul ei" in parcare si am pornit spre gradinita; pe drum, o straduta, unde cineva isi rezervase un spatiu de parcare, punand o ladita sprijinita intr-un bat. Langa ladita, un catel de-al strazii, destul de mare, se uita gales catre noi. Alex priveste ansamblul si trage concluzia:
A: Da, a crescut mare, si nu mai incape... trebuie sa ii cumpere o casuta mai mare...

joi, 19 mai 2011

Grija...

Alex se plimba prin casa cu motocicleta, si tine in fata lui pe motocicleta o pisica de plus. La un moment dat opreste brusc si il aud:
A: Ah, fir-ar sa fie! A cazut pisica. Bine ca nu s-a lovit... :)

marți, 17 mai 2011

Tot de-ale lui Alex

1. Il iau de la gradi, si povestim in drum spre casa:
Eu: Ai mancat azi?
A: Doar cornulete... cu rahat.
Eu: Sunt mai bune la gradi sau ale mele? [cine m-o fi pus sa intreb...]
A: Sunt mai bune cele de la gradi, ca au si zahar! [uf, de ce n-am pudrat si eu niste zahar peste ele...]
Eu: Bine, atunci facem si noi...
A (intrerupandu-ma): cornulete cu rahat si cu zahar!
Eu: ... da!
A: Haaa, ti-am luat vorba din gura!!

Mi-a luat vorba de tot, ca eu eram convinsa ca la varsta asta nu inteleg sensul expresiilor... :)




2. Si tot de azi, in seara asta, se juca pe laptop-ul lui (de fapt unul mai vechi de-al lui tati).
Vine in bucatarie, cere ceva de mancare, si lasa instructiuni:
A: Ma joc ala care cauta... sa ti-l pui si tu pe calculator!
Eu: Da, o sa mi-l pun...
A: ACUM sa ti-l pui si sa te joci!

V-am mai zis ca am copilul ideal? :)


3. Alex il mangaie pe Peles (motanul negru cu alb) si cand ajunge la coada zaboveste putin... Peles se smuceste si fuge :)
Eu: Alex, nu il trage de coada pe Peles, ca nu-i place si o sa te zgarie, cum a facut Aramis.
A: Pai nu il trag decat putin, atatica (si arata un spatiu infim intre 2 degete), numai cat nu-l doare!

Maine o sa se smiorcaie ca fug pisicile de el si nu mai stau la mangaiat. Are cineva o idee cum le-as putea explica pisicilor sa stea la mangaiat, ca nu le trage de coada decat putin, cat sa nu le doara? :)

De-a dreptul ametitor....

Aseara Alex, fascinat de niste frunzulite (probabil de salcam) pe care le ridica vantul si le sufla puternic dintr-o parte in alta:
A: Woooow, ce multe frunze care se... ametesc! :)

luni, 16 mai 2011

Semimaraton Tusnad

Gata, m-am hotarat: alerg si anul asta Semimaratonul de la Tusnad. Neaparat in mai putin de 3 ore, cat am reusit anul trecut :) poate transform acest concurs intr-o traditie, sa nu il ratez in niciun an :) Acolo am reusit primul meu semimaraton, in 2009.

Pana atunci, sper sa reusesc sa repar bicicleta, sa pot pedala tura lunga la Comana. Ar trebui sa fie mai usor decat la Prima Evadare, macar sunt mai pregatita psihic pentru impins bicicleta prin noroaie :)
Sa vedem ce iese...

Inceput de ... blog :)

M-am hotarat sa incep un blog. Nu va avea o tema anume, ci de toate, luate din viata mea (si a familiei) de zi cu zi. Sport, bucatareala, perlute de copil, amenajari prin casa si prin curte... :)